part 2 : o poveste...scrisa de mine...

După ce se îmbrăcă se întoarse în sufragerie. Abia acum o putea observa mai bine pe cea care stătea pe canapeaua lui. Era o fată foarte frumoasă, cu nişte trăsături deosebite. Brunetă, cu nişte ochi mari, verzi, dar care se vedea de la o poştă că au plâns, iar ea era foarte slabă. Deşi avea un tricou destul de larg se vedea că era foarte slabă.
- Gata, am venit. Acum putem face cunoştinţă ca lumea. Eu sunt Dragoş! spuse bărbatul şi îi întinse mâna.
- Mădălina!
Fata avea o mână extraordinar de rece şi de firavă. Aveai impresia că dacă o strângi puţin mai tare se va rupe.
- Acum aştept ca tu, domnişoară, să îmi povesteşti tot. Adică prin ce metode ai dat tu de mine şi de ce. Şi în primul rând de ce îţi place să fii aşa misterioasă.
- Nu îmi place să fiu misterioasă. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi am luat cartea de telefon şi am sunat la un număr la întâmplare. Mă aşteptam ca cel care va răspunde să mă întrebe cine sunt şi ce vreau şi eu să îi povestesc ce am păţit. Dar nu am putut să mai scot nici un sunet după ce mi-ai răspuns. Am crezut că vei închide, dar tu mi-ai vorbit frumos, şi m-ai impresionat prin felul tău de a te purta. Nu ştiu de ce dar mi-a plăcut foarte mult de tine, chiar dacă nu te cunoşteam.
- Dar nu ţi se părea normal să îţi închid, dacă tu suni la ora aia şi nu vorbeşti? Nici eu nu ştiu cum de nu am închis. Oricum acum nu mai contează cum şi de ce nu am închis. Mai bine spune-mi tu de ce erai aşa supărată.
- Eee, nici eu nu mai ştiu. Oricum nu mai contează. Acum mi-a trecut şi nu mai vreau să discut despre asta.
- OK! Tu ştii mai bine. Atunci povesteşte-mi despre tine. Observ că eşti foarte tânără. Îndrăznesc să te întreb dacă ai 18 ani?
- Da am! I-am împlinit săptămâna trecută.
- Mulţi înainte. Cam mare diferenţa între noi.
- Ce contează vârsta când iubeşti cu adevărat?râse Mădălina.
- Nu-i aşa?
Şi discuţia lor continuă ore bune. Îşi povestiră întreaga viaţă unul altuia fără să observe cât se făcuse ceasul.
Într-un târziu Dragoş se uită la ceas.
- Vai de mine, e ora 2 noaptea. Cred că părinţii tăi te-au dat dispărută.
- Nu, ei ştiu că sunt la o colegă şi că dorm la ea. Cred că ar trebui să plec. Probabil că tu trebuie să ajungi mâine la serviciu, şi eu nu te las să dormi.
- A, nu! Îmi face plăcere prezenţa ta, doar că mă gândeam la tine, să nu ai probleme. Colega ta ştie că dormi la ea?
- Încă nu, dar o să afle.
- La ora asta? Mai bine rămâi şi dormi aici. Îţi pregătesc canapeaua şi mâine dimineaţă te duc eu la şcoală.
- În regulă. Atunci rămân aici, bineînţeles dacă nu te deranjez.
- Dacă mă deranjai nici nu te mai întrebam dacă vrei să rămâi.
Dragoş îi pregăti patul fetei şi se duse şi el la culcare. Nu îi venea să creadă că pe canapeaua lui dormea o fată pe care o văzuse pentru prima dată în seara aceea. Îi plăcea mult Mădălina dar totuşi i se părea prea mare diferenţa de vârstă dintre ei. Plus că nu ştia dacă ce îi spusese ea era adevărat. Poate era doar o puştoaică fugită de acasă pentru că părinţii nu au lăsat-o să facă cine ştie ce.
În timp ce se gândea la cele întâmplate simţi că cineva intră în camera lui. Închise ochii şi se făcu că doarme. Fata se băgă sub pătură lângă el şi îl luă în braţe. Dragoş nu ştia cum să reacţioneze. Ce trebuia să facă? Să o ia şi el în braţe sau să se prefacă adormit? Îşi luă inima în dinţi şi se întoarse spre ea. O luă în braţe, iar fata suspină.
- Ce s-a întâmplat? Ce ai păţit?
- Nimic, doar că îmi era urât să dorm singură şi m-am gândit că tu ai adormit deja şi nu mă simţi. Scuză-mă dacă te-am speriat.
- Nu-i nimic. Trebuia să zici că ţi-e frică să dormi singură. Acum poţi dormi liniştită că am eu grijă de tine.
- Mulţumesc! Zise Mădălina în şoaptă şi nu mai apucă sa spună nimic că adormi în braţele lui Dragoş.
"Ce dulce e când doarme! se gândi Dragoş. Cred că vrea să îmi testeze răbdarea la maxim. Cum să dorm cu ea în pat aşa? Nici nu mi-am dat seama că sunt dezbrăcat. Dacă eu aşa dorm mereu, mi-a intrat în obişnuinţă. Acum cum să fac să mă dau jos din pat ca să mă îmbrac fără să mă simtă? Poate se trezeşte şi mă vede şi zice că cine ştie ce vreau să-i fac."
Totuşi Dragoş se dădu jos şi deschise dulapul ca să caute o pereche de pijamale. Din fericire pentru el fata nu simţi că s-a dat jos din pat şi nu se întâmplă nimic.
Dimineaţă când se trezi Dragoş era singur în pat. O căută pe Mădălina prin casă dar nici urmă de ea. Fata plecase şi nu lăsase nici măcar un bilet. Se uită mai atent de jur-împrejurul lui şi observă că nu dispăruse nimic din casă. Ce era cu această fată? Ce vroia? Era nebună sau doar îi plăcea să se joace?
Dragoş se îmbrăcă şi plecă la serviciu. Toată ziua aşteptă ca Mădălina să dea un semn. Dar nu se întâmplă nimic. Telefonul nu sună deloc toată ziua.
Când ajunse acasă, fără să-şi dea seama, Dragoş se năpusti asupra telefonului fix.
"Aveţi 2 mesaje noi."
- Aha! Ştiam eu...
"Bună! Marius sunt. Vezi că vin la tine în seara asta..."
- Nu...nu acesta...alt mesaj vreau!
"Bună ziua, Dragoş! Sunt eu sora ta! Mă mai ţii minte? Ar fi cazul să mă suni. Altfel vin după tine şi îţi dau o mamă de bătaie, aşa de dragul vremurilor trecute. Mai sună şi tu că nu mai ştiu nimic de tine de mult timp. Te pup!"
- Nu se poate...nici un mesaj? Fata asta îşi bate joc de mine? Cred că a vrut doar să îmi întindă nervii la maxim. Trebuia să mă aştept la aşa ceva. O fată care sună la 2 noaptea la întâmplare nu putea să fie serioasă.
Dragoş puse mâna pe telefon şi o sună pe sora lui.
- Alo! Bună Simona! Ce faci?
- ...
- Hai că trec pe la tine în seara asta. Te pup! Pa!
- ...
Dragoş se mai învârti puţin prin casă, îşi făcu un duş, se îmbrăcă şi plecă la sora lui. Aceasta stătea în celălalt capăt al Bucureştiului. Aşa că după ce merse mai bine de o oră cu maşina ajunse în sfârşit în faţa blocului. Îşi parcă maşina cu grijă, ţinea foarte mult la ea pentru că era nouă şi costase foarte mult, cam mult chiar pentru salariul lui de la Universitate.
Sună la interfon.
- Da?
- Dragoş sunt! Deschide!
- Bine, intră!
Dragoş intră. Era întuneric. Ai fi zis că afară e miezul nopţii, atât de beznă era. Începu să urce cu grijă scările. La un moment dat pe lângă el coborî cineva în fugă, îl lovi puţin şi îl împinse în balustradă. Dragoş se sperie:
- Hei! Ai grijă pe unde mergi!
- Scuze! Se auzi o voce de fată din bezna din bloc.
Când intră în casă Dragoş de abia mai respira.
- Ce a păţit scumpul meu frate? Cam multe scări pentru burtica ta?
- Hai nu mai râde de mine! Întâi educă-ţi vecinii să coboare cu grijă fără să alerge şi să dărâme oamenii care încearcă să urce liniştiţi. Şi apoi pune şi tu un bec!
- Hai gata! Nu mai fii supărat! Probabil unul dintre băieţii de la trei. Sunt singurii copii din bloc. În rest stau numai bătrâni.
- Nu era niciun băiat. Era o fată. Şi cred că era destul de măricică, nu era tocmai copil.
- Înseamnă că era vecina mea de dedesubt. Sărăcuţa! De abia a împlinit 18 ani şi a aflat că are leucemie şi are nevoie de nu ştiu ce transplant, altfel va muri in mai puţin de un an.
- Doamne fereşte! Săracul copil.
- Gata! Hai să discutăm despre altceva. Sau mai bine hai să ieşim undeva. Bem un suc, o cafea, şi îmi povesteşti şi mie ce ai mai făcut.
- Hai.
Plecară repede şi lăsară maşina în faţa blocului. Se opriră in faţa unei terase.
- Stăm aici? Întrebă Simona.
- Dacă îţi place stăm.
- E bine, îmi place, dar îmi faci şi mie cinste cu o îngheţată? Doar sunt surioara ta mai mică.
- Cum să nu iubita mea? zise Dragoş şi o strânse în braţe pe sora lui. Hai aşează-te.
- Mulţumesc. Eşti un scump. Păcat că ne vedem atât de rar deşi stăm în acelaşi oraş.
- Eee... lasă că îţi promit că de acum o să trec mai des pe la tine.
Stătură de vorba timp de ore bune. Deşi Dragoş nu vroia să recunoască în sinea lui se gândea numai la Mădălina. Sora lui simţi că era ceva în neregula cu el, dar nu reuşi să afle nimic de la Dragoş. Era foarte secretos, în primul rând pentru că spera că până la urmă Mădălina îl va căuta şi în cazul acesta nu vroia ca sora lui să afle cum o cunoscuse. Ce părere şi-ar fi făcut despre o fată care se comportase aşa cum o făcuse Mădălina?
- Hai, du-mă acasă! Zise Simona. S-a făcut târziu şi mâine am multă treabă aşa că nu mai pot sta cu tine. Dar dacă vrei poţi rămâne la mine în noaptea asta.
- Nu, nu, în nici un caz!
- De ce? Te aşteaptă cineva acasă? Eşti cam secretos. Cred că ţi-ai găsit pe cineva, dar nu înţeleg de ce nu îmi spui şi mie. Doar sunt sora ta...
- Nu am pe nimeni. Doar că Marius, prietenul meu cel mai bun a zis că trece pe la mine şi vreau să stau puţin de vorbă cu el.
- Cum zici tu! Dacă te hotărăşti să îi povesteşti surorii tale ştii unde mă găseşti. Hai du-mă!
- OK! Hai.
După ce o lăsă pe sora lui acasă, Dragoş se grăbi să ajungă şi el acasă. Încă mai spera că va găsi un semn de la fata care îi pătrunsese în minte şi se părea că nu vrea să mai iasă cu nici un chip.
Intră în casă şi se repezi spre telefon:
"Nu aveţi nici un mesaj nou!"
..........VA URMA...........

part 1: O POVESTE....scrisa de mine...:D

Telefonul sună insistent. Deşi este aproape ora 2 noaptea Dragoş se ridică totuşi din pat ca să răspundă la telefon.
- Alo!
- ...
- Alo! Alo! Cine e?
- ...
- Cine eşti şi de ce faci glume proaste la ora asta? Haide vorbeşte! Alo!
- ...
- Da, cred că nu îţi place vocea mea! Dar să ştii că acum de abia m-am trezit din somn şi nu e chiar vocea mea...
Lui Dragoş i se pare că aude pe cineva plângând la celălalt capăt al firului.
- Plângi? De ce plângi? Cine eşti? Ce s-a întâmplat? Hai te rog vorbeşte că mă sperii.
- ...
- Dacă vrei doar să mă asculţi atunci aşa să fie! Eu mă apuc să vorbesc şi când te plictiseşti să mă asculţi te rog să mă întrerupi.
- ...
- Păi, în primul rând să facem prezentările, sau mai bine zis să mă prezint. Eu sunt Dragoş. Sunt din Bucureşti. Am 27 de ani....
Şi Dragoş continuă să vorbească singur mai bine de jumătate de oră până când, într-un final se auzi vocea de la telefon:
- Eu sunt Mădălina!
- Îmi pare bine să te cunosc, Mădălina, răspunse Dragoş mirat că persoana care îl ascultase atâta timp se hotărâse în sfârşit să vorbească. Acum vrei să vorbeşti cu mine?
- Scuză-mă că am fost aşa nepoliticoasă. Nu a fost deloc frumos din partea mea, dar sunt forte supărată şi aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi nu ştiu de ce nu am putut să vorbesc.
- În orice caz mă bucur că până la urmă ţi-ai luat inima în dinţi. Acum putem sta de vorbă ca doi oameni normali.
- Da. Îţi mulţumesc că ai avut răbdare cu mine, chiar dacă nu ştii cine sunt.
- Cum să nu ştiu cine eşti. Eşti Mădălina.
- Ai dreptate, râse Mădălina.
- Şi tu de unde eşti? Câţi ani ai? Acum e rândul tău să-mi povesteşti despre tine. Eu am spus cam tot ce aveam de spus.
- Promit că o să-ţi spun, dar altă dată. Acum e prea târziu şi nu vreau să te ţin toată noaptea la telefon. Doar mâine trebuie să te duci la serviciu.
- Într-un fel ai dreptate, dar totuşi aş vrea să ştiu şi eu ceva despre tine.
- Păi atunci hai să ne întâlnim mâine după-masă. Bem o cafea ca doi oameni civilizaţi şi povestim tot ce avem de povestit.
- OK! Alege tu ora şi locul.
- Ai spus că lucrezi la Universitate, nu?
- Da!
- Atunci ne întâlnim la 16:15 în faţa Universităţii. E bine?
- Perfect. Dar cum o să te recunosc?
- O să fiu îmbrăcată în alb. Şi tu?
- Eu o să am nişte pantaloni negri şi un tricou crem.
- OK! Deci ne vedem mâine! Noapte bună!
- Noapte bună!
Dragoş se întoarse înapoi în pat cu gândul la fata cu care vorbise la telefon. Oare ce o supărase aşa de rău încât să sune la un număr la întâmplare la 2 noaptea? Probabil că vreun băiat.
De dimineaţă uitase deja de discuţia pe care o avusese în cursul nopţii. Se îmbrăcă şi plecă la serviciu, dar nu îşi luă tricoul crem aşa cum îi spusese Mădălinei. De abia când ajunse în faţa Universităţii îşi aduse aminte că la ora 16:15 avea întâlnire.
"Cred că nu sunt sănătos la cap să îmi dau întâlnire cu o fată pe care nu o cunosc şi care mă sună în toiul nopţii ca să mă asculte cum vorbesc singur. Dar de fapt nu ştiu de ce mă mir de reacţia mea. Orice om trezit din somn la ora aia ar fi spus orice ca să nu o contrazică şi ca să se întoarcă înapoi în pat. Dar totuşi mă voi ţine de cuvânt, asta, bineînţeles, în cazul în care apare şi ea."
Deşi termină treaba pe la ora patru fără un sfert se mai învârti pe acolo ca să se facă ora de întâlnire. Când ieşi în sfârşit în faţa Universităţii nu văzu nici o fată îmbrăcată în alb. Mai aşteptă câteva minute dar totuşi Mădălina nu apăru. Nu înţelegea de ce era aşa dezamăgit. Nici nu crezuse că va veni şi nici el nu avea de gând să apară. Se urcă în maşină şi plecă spre casă. Când ajunse în faţa blocului toate vecinele trecute de prima tinereţe erau adunate pe bancă. Dragoş salută politicos şi încercă să urce scările dar nu apucă.
- Măi Dragoş stai şi tu puţin jos ca să mai vorbim şi noi cu tine. Că mereu eşti ocupat şi vii târziu de la muncă şi niciodată nu apuci să ne povesteşti şi nouă ce ai mai făcut.
- Dacă aş avea ce să vă povestesc v-aş povesti. Dar dacă nu fac altceva decât să mă duc la serviciu şi apoi acasă?
- Eee, e imposibil să nu ai tu o iubită! La vârsta ta trebuia să fii deja însurat.
- Cu cine să mă căsătoresc, doamnă, dacă eu nu cunosc pe nimeni?
- Trebuie să ai tu pe cineva la muncă sau în altă parte. Numai noi de când stăm în faţa blocului am auzit telefonul tău sunând de vreo 5 ori. Sigur era vreo fată.
- Nu cunosc nici o fată. Dar când o să îmi fac o prietenă să staţi liniştite că dumneavoastră o să o cunoaşteţi primele.
- Păi da, că noi i-am promis mamei tale că o să avem grijă de tine. Şi că nu o să te lăsăm să te căsătoreşti cu oricine. Dar cred că până găseşti tu fata potrivită ne ducem şi noi.
- Staţi liniştite că se apropie momentul. Vă anunţ eu. Acum mă duc în casă să văd ce fete m-au sunat. Sărut-mâna!
- Să creşti mare! Te-am pupat şi aşteptăm invitaţiile la nuntă.
- Da, da! Sărut-mâna!
Dragoş descuie uşa şi intră în apartament. I se păru foarte cald aşa că primul lucru dădu drumul la aerul condiţionat şi apoi se schimbă. Înainte să intre în baie să-şi facă un duş se apropie de telefonul fix.
- Ia să vedem ce fete ne-au sunat azi! zise Dragoş cu voce tare.
"Aveţi 6 mesaje noi!"
- Serios? De la cine?
"Bună Dragoş, sunt Marius. Te-am sunat în legătură cu întâlnirea de vineri seară. Ne întâlnim la mine la opt pentru că trebuie să mai luăm pe cineva. Hai ciao!"
"Domnule Dragoş suntem de la firma de asigurări. Vă rugăm să ne sunaţi când ajungeţi acasă. La revedere!"
"Tot Marius sunt! Auzi, noi ce facem diseară? Mă inviţi la tine? Că nu am nimic făcut de mâncare şi ştiu că tu faci mâncare bună. Ne uităm la meci, bem o bere,... hai sună-mă!"
"Tot eu sunt! Nu mai mă chema la tine că ies şi eu cu o păpuşică blondă în oraş. Ţine-mi pumnii!"
"Bună! Sunt Mădălina! Vroiam să-ţi spun că nu mai pot ajunge la întâlnire şi să te rog să nu te superi. Dacă vrei sună-mă pe mobil şi stabilim ora pentru o altă întâlnire. Te rog să nu te superi. Numărul meu este 07...."
Dragoş tresări şi mai ascultă o dată mesajul. Oare de ce nu îi dăduse el şi numărul de mobil? Aaa, pentru că nu era de încredere o fată care sună în mijlocul nopţii. Scoase mobilul şi o sună.
- Alo! Bună Mădălina. Dragoş sunt!
- Bună Dragoş. Credeam că nu mă mai suni, credeam că te-ai supărat.
- M-am supărat, dar mi-a trecut.
- Mai vrei să ne vedem?
- Da, de ce nu? Zi unde stai şi vin eu să te iau în jumătate de oră.
- A, nu. Mai bine spune tu unde stai şi vin eu singură. Părinţii mei sunt mai exigenţi şi nu vreau să vadă că vine un băiat să mă ia.
- OK! Dar vrei să vii la mine acasă? Sau ne întâlnim în oraş?
- Ţi-e frică să nu fiu vreo nebună? Dacă nu mi-e mie frică să vin la tine de ce îţi e ţie?
- Nu mi-e frică, dar mă gândeam la tine. Dar dacă pe tine nu te deranjează, nici pe mine.
- Mă gândesc că noi nu ne cunoaştem şi vom vrea să stăm de vorbă. Şi ne trebuie un loc liniştit. Bineînţeles asta dacă se poate!
- Bine, dacă tu vrei, pe mine nu mă deranjează, zise Dragoş şi îi spuse adresa.
- Mulţumesc şi ne vedem mai târziu. Te-am pupat!
- Şi eu te pup! Pa-pa!
Dragoş rămase buimăcit cu telefonul în mână! Ce fel de fată venea acasă la un bărbat pe care nu îl cunoştea? Intră în baie să se aranjeze pentru întâlnire. Îşi făcu un duş, se bărbieri, îşi aranjă părul şi ieşi.
Dragoş ţipă şi intră înapoi în baie. Pe canapeaua lui era o fată.
- Scuză-mă că te-am speriat, dar am sunat şi nu a răspuns nimeni, iar uşa era descuiată şi am îndrăznit să intru.
Dragoş ieşi din baie, de data asta cu un halat pe el.
- Mă duc să mă îmbrac şi vorbim apoi. Presupun că tu eşti Mădălina.
- Da eu sunt. Îmbracă-te, eu te aştept aici.
"Fata asta sigur e nebună! Cum să intre în casa unui bărbat pe care nu-l cunoaşte si pe deasupra şi fără să îi deschidă cineva?"
.............VA URMA............

mi-e somn...

o alta dimineata in care ma trezesc cu fundul in sus...cam mult pt mine...la cat sunt eu de vesela in permanenta e cam ciudat sa am 2 zile naspa in aceeasi saptamana
azi am dat vina pe lipsa somnului...am ajuns azi-noapte acasa pe la vreo 4...si m-am trezit la 9...
m-am gandit ca azi sa mai am si eu grija de mine...poate mi se ridica si mie moralul...
asa k baie cu spuma si sare de nu stiu care, creme de corp, masca de par, de fata, manusi si sosete hidratante....dar moralul tot jos ramane...
o fii vremea de vina?k prea ploua des in ultima vreme...
luni am partial...la fizica....iar nu am invatat nimik...m-am saturat si de scoala si de casa si de tot...vreau la mare...de abia astept sa vina vacanta sa plecam si noi din orasul asta de care m-am plictisit asa de rau.
si ma gandeam...am voie sa plang????asa fara motiv?k imi vine sa plang si ma gandesc k poate am innebunit de tot....

romantismul...pe cale de disparitie?

ieri cineva ma intreba unde a disparut romantismul....nu e nimik ciudat si eu ma intreb zilnic...ciudat e k cel care ma intreba e baiat....retineti BAIAT....mie mi se pare ciudat....pt k eu nu am mai vazut baieti romantici din clasa a VI-a....Doamne fereste nu zic k nu ar exista, dar eu nu am vazut asa ceva...poate nu m-am uitat unde trebuie...
de fapt, dak stau sa ma gandesc nimeni nu prea mai e romantic in ziua de azi, nici femeile, nici barbatii....
femeile au innebunit cu adevarat, dornice sa isi faca o cariera, sa nu trebuiasca sa depinda in vreun fel de altcineva...si dragostea, sau romantismul au ajuns de mult pe ultimul loc...
barbatii nu sunt prea romantici din fire...dak ajung cumva sa cumpere un buchet de flori (zic dak ajung, pt k am auzit multe cazuri in decursul anilor de barbati carora le e rusine sa cumpere un buchet de flori sau sa mearga cu flori in mana pe strada....f. ciudat, nu?)...deci, dak cumpara flori deja e un gest de maxim romantism...
so....romantismul e pe cale de disparitie....putem zice si asa...desi as vrea sa cred k barbatii devin din ce in ce mai romantici...unii chiar sunt...dar majoritatea lasa de dorit in privinta asta...
acum parerea mea, pai eu zic k ar trebui sa fim mult mai romantici....e ceva frumos sa ii faci o surpriza celui pe care il iubesti...si in plus...dak iubesti asta nu inseamna k nu iti poti cladi o cariera, sau sa depinzi de propriile tale fortze...din contra...e mai usor sa faci ceva cand ai alaturi pe cineva care sa te sprijine si sa te sfatuiasca...
oricum de persoana pe care o iubesti nu ai cum sa nu depinzi...nu financiar...ci sufleteste...intotdeauna va conta ceea ce spune si te vei gandi de 2 ori inainte sa faci un lucru pe care persoana de langa tine nu isi doreste sa il faci...deci degeaba nu depinzi financiar...k oricum depinzi de cel de langa tine...
asa ca, parerea mea, e mai bine sa cladesti ceva impreuna cu cineva pe care il iubesti, si in plus merge mult mai repede in doi...

back 2 tha school

gata cu vacanta...de fapt nici nu am fost in vacanta, am avut cateva zile libere, ne-am mai luat si noi alte zile libere...si asa se face k am stat acasa o saptamana
dar oricum ar fi azi s-a terminat cu vacanta...tre' sa ma duc la scoala...si ca si cum nu era destul de naspa....am desen tehnic....adik...masoara, deseneaza, sterge...deseneaza, sterge....sterge, sterge....coteaza, sterge....hashureaza, sterge...etc....intr-un final va fi gata si desenul...dupa multe incercari nereusite de a face ceva bun din prima.
so....back 2 tha school

o dimineatza cam innorata

azi de dimineatza (nu chiar dimineatza, avand in vedere k am adormit pe la 3-4), nu aveam chef sa ma trezesc, as fii vrut sa mai dorm dar nu imi mai era nici somn, as fi vrut cred sa stau in pat pur si simplu... am mai avut zile de genul asta dar acum ceva destul de multa vreme...o zi in care tot ce vrei e sa stai in pat si sa iti plangi de mila, chiar dak nu ai niciun motiv....ce, acum nu mai poti plange decat cu motiv?...dai drumul la "ghost", "titanic" sau mai stiu eu ce film plangacios si ai rezolvat si problema cu motivul.

oricum, m-am hotarat ca nu am dc sa stau in pat aiurea fara nici un motiv, si trebuia sa ma dau jos ca sa gasesc dvd-ul cu "ghost" :D, asa ca m-am dat jos din pat. dar...chef sa mananc n-am, chef sa stau pe mess n-am, chef sa joc un rummy cum fac in fiecare zi n-am, chef sa ma uit la un film n-am....asa ca nu-mi mai ramane nimik de facut...

se pare k mai bine stateam in pat de la inceput, poate mai dormeam un pic si ma trezeam si eu mai happy....

MA INTORC IN PAT....TALK TO U LATER!

femeia plange...barbatul...inventeaza

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani…

13. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fiesub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.