Telefonul sună insistent. Deşi este aproape ora 2 noaptea Dragoş se ridică totuşi din pat ca să răspundă la telefon.
- Alo!
- ...
- Alo! Alo! Cine e?
- ...
- Cine eşti şi de ce faci glume proaste la ora asta? Haide vorbeşte! Alo!
- ...
- Da, cred că nu îţi place vocea mea! Dar să ştii că acum de abia m-am trezit din somn şi nu e chiar vocea mea...
Lui Dragoş i se pare că aude pe cineva plângând la celălalt capăt al firului.
- Plângi? De ce plângi? Cine eşti? Ce s-a întâmplat? Hai te rog vorbeşte că mă sperii.
- ...
- Dacă vrei doar să mă asculţi atunci aşa să fie! Eu mă apuc să vorbesc şi când te plictiseşti să mă asculţi te rog să mă întrerupi.
- ...
- Păi, în primul rând să facem prezentările, sau mai bine zis să mă prezint. Eu sunt Dragoş. Sunt din Bucureşti. Am 27 de ani....
Şi Dragoş continuă să vorbească singur mai bine de jumătate de oră până când, într-un final se auzi vocea de la telefon:
- Eu sunt Mădălina!
- Îmi pare bine să te cunosc, Mădălina, răspunse Dragoş mirat că persoana care îl ascultase atâta timp se hotărâse în sfârşit să vorbească. Acum vrei să vorbeşti cu mine?
- Scuză-mă că am fost aşa nepoliticoasă. Nu a fost deloc frumos din partea mea, dar sunt forte supărată şi aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi nu ştiu de ce nu am putut să vorbesc.
- În orice caz mă bucur că până la urmă ţi-ai luat inima în dinţi. Acum putem sta de vorbă ca doi oameni normali.
- Da. Îţi mulţumesc că ai avut răbdare cu mine, chiar dacă nu ştii cine sunt.
- Cum să nu ştiu cine eşti. Eşti Mădălina.
- Ai dreptate, râse Mădălina.
- Şi tu de unde eşti? Câţi ani ai? Acum e rândul tău să-mi povesteşti despre tine. Eu am spus cam tot ce aveam de spus.
- Promit că o să-ţi spun, dar altă dată. Acum e prea târziu şi nu vreau să te ţin toată noaptea la telefon. Doar mâine trebuie să te duci la serviciu.
- Într-un fel ai dreptate, dar totuşi aş vrea să ştiu şi eu ceva despre tine.
- Păi atunci hai să ne întâlnim mâine după-masă. Bem o cafea ca doi oameni civilizaţi şi povestim tot ce avem de povestit.
- OK! Alege tu ora şi locul.
- Ai spus că lucrezi la Universitate, nu?
- Da!
- Atunci ne întâlnim la 16:15 în faţa Universităţii. E bine?
- Perfect. Dar cum o să te recunosc?
- O să fiu îmbrăcată în alb. Şi tu?
- Eu o să am nişte pantaloni negri şi un tricou crem.
- OK! Deci ne vedem mâine! Noapte bună!
- Noapte bună!
Dragoş se întoarse înapoi în pat cu gândul la fata cu care vorbise la telefon. Oare ce o supărase aşa de rău încât să sune la un număr la întâmplare la 2 noaptea? Probabil că vreun băiat.
De dimineaţă uitase deja de discuţia pe care o avusese în cursul nopţii. Se îmbrăcă şi plecă la serviciu, dar nu îşi luă tricoul crem aşa cum îi spusese Mădălinei. De abia când ajunse în faţa Universităţii îşi aduse aminte că la ora 16:15 avea întâlnire.
"Cred că nu sunt sănătos la cap să îmi dau întâlnire cu o fată pe care nu o cunosc şi care mă sună în toiul nopţii ca să mă asculte cum vorbesc singur. Dar de fapt nu ştiu de ce mă mir de reacţia mea. Orice om trezit din somn la ora aia ar fi spus orice ca să nu o contrazică şi ca să se întoarcă înapoi în pat. Dar totuşi mă voi ţine de cuvânt, asta, bineînţeles, în cazul în care apare şi ea."
Deşi termină treaba pe la ora patru fără un sfert se mai învârti pe acolo ca să se facă ora de întâlnire. Când ieşi în sfârşit în faţa Universităţii nu văzu nici o fată îmbrăcată în alb. Mai aşteptă câteva minute dar totuşi Mădălina nu apăru. Nu înţelegea de ce era aşa dezamăgit. Nici nu crezuse că va veni şi nici el nu avea de gând să apară. Se urcă în maşină şi plecă spre casă. Când ajunse în faţa blocului toate vecinele trecute de prima tinereţe erau adunate pe bancă. Dragoş salută politicos şi încercă să urce scările dar nu apucă.
- Măi Dragoş stai şi tu puţin jos ca să mai vorbim şi noi cu tine. Că mereu eşti ocupat şi vii târziu de la muncă şi niciodată nu apuci să ne povesteşti şi nouă ce ai mai făcut.
- Dacă aş avea ce să vă povestesc v-aş povesti. Dar dacă nu fac altceva decât să mă duc la serviciu şi apoi acasă?
- Eee, e imposibil să nu ai tu o iubită! La vârsta ta trebuia să fii deja însurat.
- Cu cine să mă căsătoresc, doamnă, dacă eu nu cunosc pe nimeni?
- Trebuie să ai tu pe cineva la muncă sau în altă parte. Numai noi de când stăm în faţa blocului am auzit telefonul tău sunând de vreo 5 ori. Sigur era vreo fată.
- Nu cunosc nici o fată. Dar când o să îmi fac o prietenă să staţi liniştite că dumneavoastră o să o cunoaşteţi primele.
- Păi da, că noi i-am promis mamei tale că o să avem grijă de tine. Şi că nu o să te lăsăm să te căsătoreşti cu oricine. Dar cred că până găseşti tu fata potrivită ne ducem şi noi.
- Staţi liniştite că se apropie momentul. Vă anunţ eu. Acum mă duc în casă să văd ce fete m-au sunat. Sărut-mâna!
- Să creşti mare! Te-am pupat şi aşteptăm invitaţiile la nuntă.
- Da, da! Sărut-mâna!
Dragoş descuie uşa şi intră în apartament. I se păru foarte cald aşa că primul lucru dădu drumul la aerul condiţionat şi apoi se schimbă. Înainte să intre în baie să-şi facă un duş se apropie de telefonul fix.
- Ia să vedem ce fete ne-au sunat azi! zise Dragoş cu voce tare.
"Aveţi 6 mesaje noi!"
- Serios? De la cine?
"Bună Dragoş, sunt Marius. Te-am sunat în legătură cu întâlnirea de vineri seară. Ne întâlnim la mine la opt pentru că trebuie să mai luăm pe cineva. Hai ciao!"
"Domnule Dragoş suntem de la firma de asigurări. Vă rugăm să ne sunaţi când ajungeţi acasă. La revedere!"
"Tot Marius sunt! Auzi, noi ce facem diseară? Mă inviţi la tine? Că nu am nimic făcut de mâncare şi ştiu că tu faci mâncare bună. Ne uităm la meci, bem o bere,... hai sună-mă!"
"Tot eu sunt! Nu mai mă chema la tine că ies şi eu cu o păpuşică blondă în oraş. Ţine-mi pumnii!"
"Bună! Sunt Mădălina! Vroiam să-ţi spun că nu mai pot ajunge la întâlnire şi să te rog să nu te superi. Dacă vrei sună-mă pe mobil şi stabilim ora pentru o altă întâlnire. Te rog să nu te superi. Numărul meu este 07...."
Dragoş tresări şi mai ascultă o dată mesajul. Oare de ce nu îi dăduse el şi numărul de mobil? Aaa, pentru că nu era de încredere o fată care sună în mijlocul nopţii. Scoase mobilul şi o sună.
- Alo! Bună Mădălina. Dragoş sunt!
- Bună Dragoş. Credeam că nu mă mai suni, credeam că te-ai supărat.
- M-am supărat, dar mi-a trecut.
- Mai vrei să ne vedem?
- Da, de ce nu? Zi unde stai şi vin eu să te iau în jumătate de oră.
- A, nu. Mai bine spune tu unde stai şi vin eu singură. Părinţii mei sunt mai exigenţi şi nu vreau să vadă că vine un băiat să mă ia.
- OK! Dar vrei să vii la mine acasă? Sau ne întâlnim în oraş?
- Ţi-e frică să nu fiu vreo nebună? Dacă nu mi-e mie frică să vin la tine de ce îţi e ţie?
- Nu mi-e frică, dar mă gândeam la tine. Dar dacă pe tine nu te deranjează, nici pe mine.
- Mă gândesc că noi nu ne cunoaştem şi vom vrea să stăm de vorbă. Şi ne trebuie un loc liniştit. Bineînţeles asta dacă se poate!
- Bine, dacă tu vrei, pe mine nu mă deranjează, zise Dragoş şi îi spuse adresa.
- Mulţumesc şi ne vedem mai târziu. Te-am pupat!
- Şi eu te pup! Pa-pa!
Dragoş rămase buimăcit cu telefonul în mână! Ce fel de fată venea acasă la un bărbat pe care nu îl cunoştea? Intră în baie să se aranjeze pentru întâlnire. Îşi făcu un duş, se bărbieri, îşi aranjă părul şi ieşi.
Dragoş ţipă şi intră înapoi în baie. Pe canapeaua lui era o fată.
- Scuză-mă că te-am speriat, dar am sunat şi nu a răspuns nimeni, iar uşa era descuiată şi am îndrăznit să intru.
Dragoş ieşi din baie, de data asta cu un halat pe el.
- Mă duc să mă îmbrac şi vorbim apoi. Presupun că tu eşti Mădălina.
- Da eu sunt. Îmbracă-te, eu te aştept aici.
"Fata asta sigur e nebună! Cum să intre în casa unui bărbat pe care nu-l cunoaşte si pe deasupra şi fără să îi deschidă cineva?"
.............VA URMA............
- Alo!
- ...
- Alo! Alo! Cine e?
- ...
- Cine eşti şi de ce faci glume proaste la ora asta? Haide vorbeşte! Alo!
- ...
- Da, cred că nu îţi place vocea mea! Dar să ştii că acum de abia m-am trezit din somn şi nu e chiar vocea mea...
Lui Dragoş i se pare că aude pe cineva plângând la celălalt capăt al firului.
- Plângi? De ce plângi? Cine eşti? Ce s-a întâmplat? Hai te rog vorbeşte că mă sperii.
- ...
- Dacă vrei doar să mă asculţi atunci aşa să fie! Eu mă apuc să vorbesc şi când te plictiseşti să mă asculţi te rog să mă întrerupi.
- ...
- Păi, în primul rând să facem prezentările, sau mai bine zis să mă prezint. Eu sunt Dragoş. Sunt din Bucureşti. Am 27 de ani....
Şi Dragoş continuă să vorbească singur mai bine de jumătate de oră până când, într-un final se auzi vocea de la telefon:
- Eu sunt Mădălina!
- Îmi pare bine să te cunosc, Mădălina, răspunse Dragoş mirat că persoana care îl ascultase atâta timp se hotărâse în sfârşit să vorbească. Acum vrei să vorbeşti cu mine?
- Scuză-mă că am fost aşa nepoliticoasă. Nu a fost deloc frumos din partea mea, dar sunt forte supărată şi aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi nu ştiu de ce nu am putut să vorbesc.
- În orice caz mă bucur că până la urmă ţi-ai luat inima în dinţi. Acum putem sta de vorbă ca doi oameni normali.
- Da. Îţi mulţumesc că ai avut răbdare cu mine, chiar dacă nu ştii cine sunt.
- Cum să nu ştiu cine eşti. Eşti Mădălina.
- Ai dreptate, râse Mădălina.
- Şi tu de unde eşti? Câţi ani ai? Acum e rândul tău să-mi povesteşti despre tine. Eu am spus cam tot ce aveam de spus.
- Promit că o să-ţi spun, dar altă dată. Acum e prea târziu şi nu vreau să te ţin toată noaptea la telefon. Doar mâine trebuie să te duci la serviciu.
- Într-un fel ai dreptate, dar totuşi aş vrea să ştiu şi eu ceva despre tine.
- Păi atunci hai să ne întâlnim mâine după-masă. Bem o cafea ca doi oameni civilizaţi şi povestim tot ce avem de povestit.
- OK! Alege tu ora şi locul.
- Ai spus că lucrezi la Universitate, nu?
- Da!
- Atunci ne întâlnim la 16:15 în faţa Universităţii. E bine?
- Perfect. Dar cum o să te recunosc?
- O să fiu îmbrăcată în alb. Şi tu?
- Eu o să am nişte pantaloni negri şi un tricou crem.
- OK! Deci ne vedem mâine! Noapte bună!
- Noapte bună!
Dragoş se întoarse înapoi în pat cu gândul la fata cu care vorbise la telefon. Oare ce o supărase aşa de rău încât să sune la un număr la întâmplare la 2 noaptea? Probabil că vreun băiat.
De dimineaţă uitase deja de discuţia pe care o avusese în cursul nopţii. Se îmbrăcă şi plecă la serviciu, dar nu îşi luă tricoul crem aşa cum îi spusese Mădălinei. De abia când ajunse în faţa Universităţii îşi aduse aminte că la ora 16:15 avea întâlnire.
"Cred că nu sunt sănătos la cap să îmi dau întâlnire cu o fată pe care nu o cunosc şi care mă sună în toiul nopţii ca să mă asculte cum vorbesc singur. Dar de fapt nu ştiu de ce mă mir de reacţia mea. Orice om trezit din somn la ora aia ar fi spus orice ca să nu o contrazică şi ca să se întoarcă înapoi în pat. Dar totuşi mă voi ţine de cuvânt, asta, bineînţeles, în cazul în care apare şi ea."
Deşi termină treaba pe la ora patru fără un sfert se mai învârti pe acolo ca să se facă ora de întâlnire. Când ieşi în sfârşit în faţa Universităţii nu văzu nici o fată îmbrăcată în alb. Mai aşteptă câteva minute dar totuşi Mădălina nu apăru. Nu înţelegea de ce era aşa dezamăgit. Nici nu crezuse că va veni şi nici el nu avea de gând să apară. Se urcă în maşină şi plecă spre casă. Când ajunse în faţa blocului toate vecinele trecute de prima tinereţe erau adunate pe bancă. Dragoş salută politicos şi încercă să urce scările dar nu apucă.
- Măi Dragoş stai şi tu puţin jos ca să mai vorbim şi noi cu tine. Că mereu eşti ocupat şi vii târziu de la muncă şi niciodată nu apuci să ne povesteşti şi nouă ce ai mai făcut.
- Dacă aş avea ce să vă povestesc v-aş povesti. Dar dacă nu fac altceva decât să mă duc la serviciu şi apoi acasă?
- Eee, e imposibil să nu ai tu o iubită! La vârsta ta trebuia să fii deja însurat.
- Cu cine să mă căsătoresc, doamnă, dacă eu nu cunosc pe nimeni?
- Trebuie să ai tu pe cineva la muncă sau în altă parte. Numai noi de când stăm în faţa blocului am auzit telefonul tău sunând de vreo 5 ori. Sigur era vreo fată.
- Nu cunosc nici o fată. Dar când o să îmi fac o prietenă să staţi liniştite că dumneavoastră o să o cunoaşteţi primele.
- Păi da, că noi i-am promis mamei tale că o să avem grijă de tine. Şi că nu o să te lăsăm să te căsătoreşti cu oricine. Dar cred că până găseşti tu fata potrivită ne ducem şi noi.
- Staţi liniştite că se apropie momentul. Vă anunţ eu. Acum mă duc în casă să văd ce fete m-au sunat. Sărut-mâna!
- Să creşti mare! Te-am pupat şi aşteptăm invitaţiile la nuntă.
- Da, da! Sărut-mâna!
Dragoş descuie uşa şi intră în apartament. I se păru foarte cald aşa că primul lucru dădu drumul la aerul condiţionat şi apoi se schimbă. Înainte să intre în baie să-şi facă un duş se apropie de telefonul fix.
- Ia să vedem ce fete ne-au sunat azi! zise Dragoş cu voce tare.
"Aveţi 6 mesaje noi!"
- Serios? De la cine?
"Bună Dragoş, sunt Marius. Te-am sunat în legătură cu întâlnirea de vineri seară. Ne întâlnim la mine la opt pentru că trebuie să mai luăm pe cineva. Hai ciao!"
"Domnule Dragoş suntem de la firma de asigurări. Vă rugăm să ne sunaţi când ajungeţi acasă. La revedere!"
"Tot Marius sunt! Auzi, noi ce facem diseară? Mă inviţi la tine? Că nu am nimic făcut de mâncare şi ştiu că tu faci mâncare bună. Ne uităm la meci, bem o bere,... hai sună-mă!"
"Tot eu sunt! Nu mai mă chema la tine că ies şi eu cu o păpuşică blondă în oraş. Ţine-mi pumnii!"
"Bună! Sunt Mădălina! Vroiam să-ţi spun că nu mai pot ajunge la întâlnire şi să te rog să nu te superi. Dacă vrei sună-mă pe mobil şi stabilim ora pentru o altă întâlnire. Te rog să nu te superi. Numărul meu este 07...."
Dragoş tresări şi mai ascultă o dată mesajul. Oare de ce nu îi dăduse el şi numărul de mobil? Aaa, pentru că nu era de încredere o fată care sună în mijlocul nopţii. Scoase mobilul şi o sună.
- Alo! Bună Mădălina. Dragoş sunt!
- Bună Dragoş. Credeam că nu mă mai suni, credeam că te-ai supărat.
- M-am supărat, dar mi-a trecut.
- Mai vrei să ne vedem?
- Da, de ce nu? Zi unde stai şi vin eu să te iau în jumătate de oră.
- A, nu. Mai bine spune tu unde stai şi vin eu singură. Părinţii mei sunt mai exigenţi şi nu vreau să vadă că vine un băiat să mă ia.
- OK! Dar vrei să vii la mine acasă? Sau ne întâlnim în oraş?
- Ţi-e frică să nu fiu vreo nebună? Dacă nu mi-e mie frică să vin la tine de ce îţi e ţie?
- Nu mi-e frică, dar mă gândeam la tine. Dar dacă pe tine nu te deranjează, nici pe mine.
- Mă gândesc că noi nu ne cunoaştem şi vom vrea să stăm de vorbă. Şi ne trebuie un loc liniştit. Bineînţeles asta dacă se poate!
- Bine, dacă tu vrei, pe mine nu mă deranjează, zise Dragoş şi îi spuse adresa.
- Mulţumesc şi ne vedem mai târziu. Te-am pupat!
- Şi eu te pup! Pa-pa!
Dragoş rămase buimăcit cu telefonul în mână! Ce fel de fată venea acasă la un bărbat pe care nu îl cunoştea? Intră în baie să se aranjeze pentru întâlnire. Îşi făcu un duş, se bărbieri, îşi aranjă părul şi ieşi.
Dragoş ţipă şi intră înapoi în baie. Pe canapeaua lui era o fată.
- Scuză-mă că te-am speriat, dar am sunat şi nu a răspuns nimeni, iar uşa era descuiată şi am îndrăznit să intru.
Dragoş ieşi din baie, de data asta cu un halat pe el.
- Mă duc să mă îmbrac şi vorbim apoi. Presupun că tu eşti Mădălina.
- Da eu sunt. Îmbracă-te, eu te aştept aici.
"Fata asta sigur e nebună! Cum să intre în casa unui bărbat pe care nu-l cunoaşte si pe deasupra şi fără să îi deschidă cineva?"
.............VA URMA............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu