part 4: o poveste scrisa de mine

Când deschise uşa apartamentului îl lovi un miros minunat de mâncare gătită. Mădălina chiar îi pregătise mâncare. Intră în bucătărie şi o văzu pe fată cu un şorţ mare, al lui, pe care îl găsise pe acolo, amestecând de zor într-o cratiţă.
- Ce faci, scumpete?
- Te aşteptam, zise Mădălina şi veni să îl sărute.
- Ţi-era dor de mine?
Dragoş o ridică în braţe şi o învârti în aer. O sărută de câteva ori şi o aşeză pe un scaun.
- Ce ţi-a venit să vorbeşti cu vecinele mele?
- M-au luat la întrebări. La cine am venit şi ce fac aici şi le-am spus. Nu vroiam să creadă cine ştie ce.
- N-are nimic, stai liniştită că eu m-am obişnuit cu ele. Sunt doar bătrâne şi pentru că nu au ce face au devenit foarte curioase. Dar ce ai păţit? Pari foarte obosită.
- A, nu! Nu sunt obosită, doar mă ustură ochii de la aburi.
- Atunci lasă-mă pe mine să termin ce ai tu pe aragaz şi du-te la televizor.
- Nu mai trebuie să fac nimic. Mai las 5 minute pe foc şi sting. Dacă vrei neapărat să faci ceva poţi să aşezi masa ca să putem mânca.
În timp ce Dragoş aşeza farfuriile telefonul începu să sune.
- Alo! Bună Marius!
- ...
- Ştii, acum am puţină treabă şi ...
- Cheamă-l aici, e destulă mâncare pentru toţi şi în plus nu vreau să nu poţi face ceea ce vrei din cauza mea,se auzi vocea Mădălinei din bucătărie.
- Ştii ceva Marius? Hai vino la mine, dar să nu întârzii pentru că noi ne pregăteam să mâncăm.
- ...
- Te aşteptăm, pa!
Dragoş se întoarse în bucătărie şi mai scoase o farfurie şi tacâmuri pentru încă o persoană.
- Cine vine? întrebă Mădălina.
- Prietenul meu cel mai bun, Marius.
- Şi de ce nu vroiai să îl chemi? Ţi-era frică să nu mă port urât cu el?
- Eee...cum să cred aşa ceva. Doar că nu vroiam să te deranjeze prezenţa lui aici.
- Cum să mă deranjeze prezenţa lui? Doar e prietenul tău. Şi du-te şi deschide uşa, nu auzi că sună?
- Chiar nu auzisem. Probabil că el e. Stă la două blocuri de mine aşa că ajunge repede.
Deschise uşa şi îl văzu pe Marius cu un buchet de trandafiri în mână.
- Ce e cu astea?
- În primul rând, salut. Şi stai liniştit că nu sunt pentru tine ci pentru domnişoara. Aşa e frumos când te duci în vizită.
- Ce ai, mă? Ai înnebunit? De când eşti aşa cavaler?
- Dintotdeauna, doar că nu ai ştiut tu până acum.
- Bună, zise Mădălina, în timp ce ieşea din bucătărie.
- Bună ziua! Eu sunt Marius, iar astea sunt pentru tine.
- Mulţumesc foarte mult, eşti foarte drăguţ. Eu sunt Mădălina.
- Îmi pare bine.
- Şi mie la fel. Dar intră, nu mai sta în uşă.
- Mulţumesc, zise Marius şi intră în casă.
Dragoş rămăsese înmărmurit în faţa uşii încă deschise. De când se purta aşa frumos prietenul lui şi de unde ştiuse dinainte că Mădălina este acolo, doar el nu spusese nimic. Într-un final închise uşa şi intră în sufragerie. Marius stătea pe canapea în timp ce fata încerca să pună un dvd cu muzică.
- Marius, poţi să-mi explici şi mie de unde ştiai că Mădălina este aici? Şi nu îmi spune că în cele 5 minute pe care le-ai făcut până aici ai avut timp să cumperi şi flori, pentru că nu te cred.
- De asta eşti aşa nedumerit? Stai că te lămuresc imediat. Am venit mai devreme pe la tine, dar nu am reuşit să trec de vecinele tale, care m-au anunţat că te însori, că fata respectivă e la tine şi să nu urc să vă deranjez.
- Gata cu vorbăria. Ai aflat ce vroiai să afli, acum să mâncăm, îi grăbi Mădălina.
După ce terminară de mâncat Mădălina se apucă să spele vasele în timp ce băieţii se uitau la televizor. La un moment dat fata apăru în uşa sufrageriei:
- Dragoş, eu mă duc până acasă să îmi iau nişte schimburi şi să vorbesc cu ai mei.
- Păi şi cum mai pleci apoi?
- Văd eu ce le spun, stai liniştit.
- Eşti sigură că vrei să pleci? Mi se pare că eşti cam palidă, nu vrei mai bine să te duc eu?
- Nu, nu! Lasă că mă descurc şi singură. O să iau un taxi. Nu vreau să vă deranjez. Staţi liniştiţi la televizor că eu mă întorc repede.
- Sigur? Tu ştii mai bine. Atunci te aştept.
- Da, sigur! Hai că v-am pupat. Pa-pa!
Nici nu apucă să iasă Mădălina bine pe uşă că Marius începu:
- Băi, de ce nu mi-ai spus că e aşa drăguţă? Te-ai scos cu gagica asta. E bună la casa omului, e frumoasă, face mâncare, face curăţenie, e tânără şi frumoasă, presupun că e şi bună la pat..
- Asta nu am de unde să ştiu, şi oricum nu crezi că nu e prea frumos din partea ta să discuţi despre aşa ceva?
- Ce face? Nu ştii? Păi de ce nu ştii?Ce ai păzit până acum?
- Hai, gata! Nu mai fii nesimţit. Ce am păzit sau nu e treaba mea. Nu vreau să o forţez să facă nimic, şi în plus e foarte mică.
- E mică? Altele la vârsta ei...
- Nu întrece măsura. Ce fac altele e treaba lor, la fel cum e treaba ei ce face ea. Şi nu e problema ta. Uită-te la televizor şi taci din gură!
- Dar...
- Am zis gata. Dacă vrei să discutăm despre altceva bine, dacă nu poţi să taci.
Marius fu nevoit să închidă gura. Deşi nu înţelegea de ce Dragoş reacţiona în felul acesta în ceea ce priveşte o fată, mai ales că Dragoş, ca şi el, avusese multe fete pe lângă el în decursul timpului.
Cei doi petrecură destul de mult timp în faţa televizorului până când, într-un sfârşit, Marius se hotărî să plece.
- Eu am plecat, spuse Marius. Te las să dormi. Dar Mădălina nu trebuia să se întoarcă până acum?
- Cred că trebuia să se întoarcă, dar după cum observi nu a venit. Aşa că n-am ce face decât să o aştept.
- Tu ştii mai bine ce e cu ea şi ce ai de gând să faci în continuare. Am plecat, noapte bună!
- Noapte bună, răspunse Dragoş.
Rămas singur în apartament, Dragoş începu să îşi facă probleme în legătură cu ceea ce ar fi putut să păţească fata.
"Era cam palidă când a plecat. Dacă i s-a făcut rău? Sau dacă a păţit ceva singură pe străzi noaptea? Nu trebuia să o las să plece singură."
Dragoş adormi cu greu din cauza gândurilor care nu îi dădeau pace. Era îngrijorat pentru Mădălina, dar nu vroia să o sune pentru că ştia că părinţii ei sunt foarte exigenţi cu ea şi nu vroia ca fata să aibă probleme din cauza lui. Probabil că atunci când se va trezi fata va fi lângă el. Şi din această cauza nu încuie uşa.
......VA URMA......