part 2 : o poveste...scrisa de mine...

După ce se îmbrăcă se întoarse în sufragerie. Abia acum o putea observa mai bine pe cea care stătea pe canapeaua lui. Era o fată foarte frumoasă, cu nişte trăsături deosebite. Brunetă, cu nişte ochi mari, verzi, dar care se vedea de la o poştă că au plâns, iar ea era foarte slabă. Deşi avea un tricou destul de larg se vedea că era foarte slabă.
- Gata, am venit. Acum putem face cunoştinţă ca lumea. Eu sunt Dragoş! spuse bărbatul şi îi întinse mâna.
- Mădălina!
Fata avea o mână extraordinar de rece şi de firavă. Aveai impresia că dacă o strângi puţin mai tare se va rupe.
- Acum aştept ca tu, domnişoară, să îmi povesteşti tot. Adică prin ce metode ai dat tu de mine şi de ce. Şi în primul rând de ce îţi place să fii aşa misterioasă.
- Nu îmi place să fiu misterioasă. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi am luat cartea de telefon şi am sunat la un număr la întâmplare. Mă aşteptam ca cel care va răspunde să mă întrebe cine sunt şi ce vreau şi eu să îi povestesc ce am păţit. Dar nu am putut să mai scot nici un sunet după ce mi-ai răspuns. Am crezut că vei închide, dar tu mi-ai vorbit frumos, şi m-ai impresionat prin felul tău de a te purta. Nu ştiu de ce dar mi-a plăcut foarte mult de tine, chiar dacă nu te cunoşteam.
- Dar nu ţi se părea normal să îţi închid, dacă tu suni la ora aia şi nu vorbeşti? Nici eu nu ştiu cum de nu am închis. Oricum acum nu mai contează cum şi de ce nu am închis. Mai bine spune-mi tu de ce erai aşa supărată.
- Eee, nici eu nu mai ştiu. Oricum nu mai contează. Acum mi-a trecut şi nu mai vreau să discut despre asta.
- OK! Tu ştii mai bine. Atunci povesteşte-mi despre tine. Observ că eşti foarte tânără. Îndrăznesc să te întreb dacă ai 18 ani?
- Da am! I-am împlinit săptămâna trecută.
- Mulţi înainte. Cam mare diferenţa între noi.
- Ce contează vârsta când iubeşti cu adevărat?râse Mădălina.
- Nu-i aşa?
Şi discuţia lor continuă ore bune. Îşi povestiră întreaga viaţă unul altuia fără să observe cât se făcuse ceasul.
Într-un târziu Dragoş se uită la ceas.
- Vai de mine, e ora 2 noaptea. Cred că părinţii tăi te-au dat dispărută.
- Nu, ei ştiu că sunt la o colegă şi că dorm la ea. Cred că ar trebui să plec. Probabil că tu trebuie să ajungi mâine la serviciu, şi eu nu te las să dormi.
- A, nu! Îmi face plăcere prezenţa ta, doar că mă gândeam la tine, să nu ai probleme. Colega ta ştie că dormi la ea?
- Încă nu, dar o să afle.
- La ora asta? Mai bine rămâi şi dormi aici. Îţi pregătesc canapeaua şi mâine dimineaţă te duc eu la şcoală.
- În regulă. Atunci rămân aici, bineînţeles dacă nu te deranjez.
- Dacă mă deranjai nici nu te mai întrebam dacă vrei să rămâi.
Dragoş îi pregăti patul fetei şi se duse şi el la culcare. Nu îi venea să creadă că pe canapeaua lui dormea o fată pe care o văzuse pentru prima dată în seara aceea. Îi plăcea mult Mădălina dar totuşi i se părea prea mare diferenţa de vârstă dintre ei. Plus că nu ştia dacă ce îi spusese ea era adevărat. Poate era doar o puştoaică fugită de acasă pentru că părinţii nu au lăsat-o să facă cine ştie ce.
În timp ce se gândea la cele întâmplate simţi că cineva intră în camera lui. Închise ochii şi se făcu că doarme. Fata se băgă sub pătură lângă el şi îl luă în braţe. Dragoş nu ştia cum să reacţioneze. Ce trebuia să facă? Să o ia şi el în braţe sau să se prefacă adormit? Îşi luă inima în dinţi şi se întoarse spre ea. O luă în braţe, iar fata suspină.
- Ce s-a întâmplat? Ce ai păţit?
- Nimic, doar că îmi era urât să dorm singură şi m-am gândit că tu ai adormit deja şi nu mă simţi. Scuză-mă dacă te-am speriat.
- Nu-i nimic. Trebuia să zici că ţi-e frică să dormi singură. Acum poţi dormi liniştită că am eu grijă de tine.
- Mulţumesc! Zise Mădălina în şoaptă şi nu mai apucă sa spună nimic că adormi în braţele lui Dragoş.
"Ce dulce e când doarme! se gândi Dragoş. Cred că vrea să îmi testeze răbdarea la maxim. Cum să dorm cu ea în pat aşa? Nici nu mi-am dat seama că sunt dezbrăcat. Dacă eu aşa dorm mereu, mi-a intrat în obişnuinţă. Acum cum să fac să mă dau jos din pat ca să mă îmbrac fără să mă simtă? Poate se trezeşte şi mă vede şi zice că cine ştie ce vreau să-i fac."
Totuşi Dragoş se dădu jos şi deschise dulapul ca să caute o pereche de pijamale. Din fericire pentru el fata nu simţi că s-a dat jos din pat şi nu se întâmplă nimic.
Dimineaţă când se trezi Dragoş era singur în pat. O căută pe Mădălina prin casă dar nici urmă de ea. Fata plecase şi nu lăsase nici măcar un bilet. Se uită mai atent de jur-împrejurul lui şi observă că nu dispăruse nimic din casă. Ce era cu această fată? Ce vroia? Era nebună sau doar îi plăcea să se joace?
Dragoş se îmbrăcă şi plecă la serviciu. Toată ziua aşteptă ca Mădălina să dea un semn. Dar nu se întâmplă nimic. Telefonul nu sună deloc toată ziua.
Când ajunse acasă, fără să-şi dea seama, Dragoş se năpusti asupra telefonului fix.
"Aveţi 2 mesaje noi."
- Aha! Ştiam eu...
"Bună! Marius sunt. Vezi că vin la tine în seara asta..."
- Nu...nu acesta...alt mesaj vreau!
"Bună ziua, Dragoş! Sunt eu sora ta! Mă mai ţii minte? Ar fi cazul să mă suni. Altfel vin după tine şi îţi dau o mamă de bătaie, aşa de dragul vremurilor trecute. Mai sună şi tu că nu mai ştiu nimic de tine de mult timp. Te pup!"
- Nu se poate...nici un mesaj? Fata asta îşi bate joc de mine? Cred că a vrut doar să îmi întindă nervii la maxim. Trebuia să mă aştept la aşa ceva. O fată care sună la 2 noaptea la întâmplare nu putea să fie serioasă.
Dragoş puse mâna pe telefon şi o sună pe sora lui.
- Alo! Bună Simona! Ce faci?
- ...
- Hai că trec pe la tine în seara asta. Te pup! Pa!
- ...
Dragoş se mai învârti puţin prin casă, îşi făcu un duş, se îmbrăcă şi plecă la sora lui. Aceasta stătea în celălalt capăt al Bucureştiului. Aşa că după ce merse mai bine de o oră cu maşina ajunse în sfârşit în faţa blocului. Îşi parcă maşina cu grijă, ţinea foarte mult la ea pentru că era nouă şi costase foarte mult, cam mult chiar pentru salariul lui de la Universitate.
Sună la interfon.
- Da?
- Dragoş sunt! Deschide!
- Bine, intră!
Dragoş intră. Era întuneric. Ai fi zis că afară e miezul nopţii, atât de beznă era. Începu să urce cu grijă scările. La un moment dat pe lângă el coborî cineva în fugă, îl lovi puţin şi îl împinse în balustradă. Dragoş se sperie:
- Hei! Ai grijă pe unde mergi!
- Scuze! Se auzi o voce de fată din bezna din bloc.
Când intră în casă Dragoş de abia mai respira.
- Ce a păţit scumpul meu frate? Cam multe scări pentru burtica ta?
- Hai nu mai râde de mine! Întâi educă-ţi vecinii să coboare cu grijă fără să alerge şi să dărâme oamenii care încearcă să urce liniştiţi. Şi apoi pune şi tu un bec!
- Hai gata! Nu mai fii supărat! Probabil unul dintre băieţii de la trei. Sunt singurii copii din bloc. În rest stau numai bătrâni.
- Nu era niciun băiat. Era o fată. Şi cred că era destul de măricică, nu era tocmai copil.
- Înseamnă că era vecina mea de dedesubt. Sărăcuţa! De abia a împlinit 18 ani şi a aflat că are leucemie şi are nevoie de nu ştiu ce transplant, altfel va muri in mai puţin de un an.
- Doamne fereşte! Săracul copil.
- Gata! Hai să discutăm despre altceva. Sau mai bine hai să ieşim undeva. Bem un suc, o cafea, şi îmi povesteşti şi mie ce ai mai făcut.
- Hai.
Plecară repede şi lăsară maşina în faţa blocului. Se opriră in faţa unei terase.
- Stăm aici? Întrebă Simona.
- Dacă îţi place stăm.
- E bine, îmi place, dar îmi faci şi mie cinste cu o îngheţată? Doar sunt surioara ta mai mică.
- Cum să nu iubita mea? zise Dragoş şi o strânse în braţe pe sora lui. Hai aşează-te.
- Mulţumesc. Eşti un scump. Păcat că ne vedem atât de rar deşi stăm în acelaşi oraş.
- Eee... lasă că îţi promit că de acum o să trec mai des pe la tine.
Stătură de vorba timp de ore bune. Deşi Dragoş nu vroia să recunoască în sinea lui se gândea numai la Mădălina. Sora lui simţi că era ceva în neregula cu el, dar nu reuşi să afle nimic de la Dragoş. Era foarte secretos, în primul rând pentru că spera că până la urmă Mădălina îl va căuta şi în cazul acesta nu vroia ca sora lui să afle cum o cunoscuse. Ce părere şi-ar fi făcut despre o fată care se comportase aşa cum o făcuse Mădălina?
- Hai, du-mă acasă! Zise Simona. S-a făcut târziu şi mâine am multă treabă aşa că nu mai pot sta cu tine. Dar dacă vrei poţi rămâne la mine în noaptea asta.
- Nu, nu, în nici un caz!
- De ce? Te aşteaptă cineva acasă? Eşti cam secretos. Cred că ţi-ai găsit pe cineva, dar nu înţeleg de ce nu îmi spui şi mie. Doar sunt sora ta...
- Nu am pe nimeni. Doar că Marius, prietenul meu cel mai bun a zis că trece pe la mine şi vreau să stau puţin de vorbă cu el.
- Cum zici tu! Dacă te hotărăşti să îi povesteşti surorii tale ştii unde mă găseşti. Hai du-mă!
- OK! Hai.
După ce o lăsă pe sora lui acasă, Dragoş se grăbi să ajungă şi el acasă. Încă mai spera că va găsi un semn de la fata care îi pătrunsese în minte şi se părea că nu vrea să mai iasă cu nici un chip.
Intră în casă şi se repezi spre telefon:
"Nu aveţi nici un mesaj nou!"
..........VA URMA...........